Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în domeniul salarizării, adoptată într-o şedinţă de Guvern, dar cu condiţia examinării suplimentare a articolului 3 ce se referă la sistemele netarifare de salarizare, la care a insistat din nou Confederaţia Naţională a Sindicatelor (CNSM), amână iarăşi pe un termen nedifinit remiterea documentului respectiv spre adoptare Parlamentului. Este încă o încercare de a tergiversa adoptarea unei legi, elaborată în conformitate cu principiile economiei de piaţă, unde nu mai poate fi aplicat sistemul tarifar de salarizare de pe timpul perioadei sovietice.
Reeşind din aceste considerente, Confederaţia Naţională a Patronatului (CNPM) a iniţiat modificarea şi completarea unor acte legislative în domeniul salarizării. Patronatul consideră că sistemul de salarizare existent are la bază sistemul tarifar de salarizare, care prevede stabilirea salariilor muncitorilor în raport cu nivelul lor de calificare, salariul tarifar pentru 1 categorie de calificare şi coeficienţii tarifari ai reţelei tarifare unice stabiliţi prin hotărâre de Guvern,
Acest sistem, pe de o parte, asigură angajaţilor un nivel de salarizare garantat, care creşte proporţional cu majorarea salariilor tarifare pentru 1 categorie de salarizare, stabilit prin Convenţia colectivă (nivel naţional), iar pe de altă parte, nu este corelat cu rezultatele reale ale activităţii şi posibilităţile financiare ale întreprinderilor.
Sistemul existent prevede, de asemenea, nivele minime garantate şi pentru specialişti în funcţia de studiile obţinute şi pentru personalul de conducere în funcţie de nivelul responsabilităţilor.
Restricţiile şl garanţiile enunţate limitează în mare măsură autonomia angajatorilor în domeniul salarizării, aplicarea unor pîrghii eficiente de stimulare a muncit productive, cointeresarea salariaţilor în rezultatele finale în muncă.
Actualul Proiect de Lege prevede modificări la Legea salarizării şi la Codul Muncii, care vor liberaliza sistemul de organizare a salarizării în sectorul real al economiei.
Sistemul tarifar existent se va aplica în continuare, în mod obligatoriu, doar în sectorul bugetar.
în sectorul real unităţile economice vor aplica, la alegere, sisteme tarifare şi/sau netarifare, în aceasta ordine de idei alegerea sistemului de salarizare ţine de competenţa angajatorului, care va consulta sindicatul, iar în C.CM vor fi stabilite, prin negocieri, condiţiile concrete de salarizare.
Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în domeniul salarizării, înaintat de Patronat Guvernului spre examinare, a fost respins de fiecare dată de reprezentanţii sindicatelor, care motivau că acest proiect de lege va leza^chipurile, interesele salariaţilor, în realitate, însă, în opinia Consiliului de conducere al CNPM prin tendinţa de păstrare a actualului sistem de salarizare, care conţine elemente vădite de reglementare excesivă din partea statului, sindicatele promovează doar interesele structurilor sale şi nu ale salariaţilor. Pe de altă parte, poziţia sindicatelor faţă de acest proiect de act legislativ a fost calificată de Patronat ca fiind neconsecventă şi în contradicţie cu angajamentele asumate anterior în cadrul parteneriatutui social dintre CNPM şi CNSM.
Mărul discordiei îl constituie Art.3, Sisteme netarifare de salarizare.
Punctul 1 al articolului prevede: „Competenţa de alegere a sistemului de salarizare în cadrul unităţii îi revine angajatorului cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor” şi p. 2 „Aprecierea performanţelor individuale ale angajatului şi a cotei lui în fondul de salarizare a unităţii să se efec-tuieze în baza criteriilor şi normelor stabilite de către angajator”. Sindicatele insistă ca ambele prevederi să fie completate la sfîrşit cu sintagma „cu acordul reprezentanţilor salariaţilor”. Deci, angajatorul nu va putea întreprinde nimic fără acordul sindicatelor, ceea ce înseamnă de-facto implicarea sindicatelor în controlul şi gestionarea fondurilor financiare ale întreprinderilor. Fapt ce va limita posibilităţile angajatorului de a stabili fondul de salarii după posibilităţile financiare ale întreprinderii, şi respectiv de a stimula salariaţii pentru majorarea productivităţii muncii şi a veniturilor întreprinderii. Dar, dacă întreprinderea X nu are organizaţie sindicală, pentru a primi respectivul acord, va trebui creată artificial?
Aceste bariere birocratice pot crea probleme suplimentare pentru dezvoltarea întreprinderii şi majorarea salariilor, prin materializarea iniţiativei Preşedintelui ţării, Vladimir Voronin, de a fi stabilit în viitorul apropiat un salariu mediu pe economie de 300 dolari SUA şl apoi de 50fJ de Euro.
în implementarea sistemului netarifar este interesat şi Guvernul, care susţine poziţia Patronatului, fiindcă implementarea sistemul netarifar înseamnă plăţi mai mari în buget, în fondul social şi cel de asigurări în medicină. Cu toate acestea, sindicatele insistă asupra obligativităţii stabilirii acordului între angajator şi sindicate la aprecierea şi calcularea remunerării salariaţilor. Pentru aşi argumenta poziţia, sindicatele fac trimitere la Convenţia nr. 95 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, din care citează parţial, rupte din context, fragmentele ce le convin.
Pentru adoptarea definitivă a Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în domeniul salarizării va fi necesar de convocat una sau mai multe şedinţe ale Comisiei Naţionale pentru consultări şi negocieri colective pentru a se ajunge la un consens. Acest consens ar putea fi cele două aliniate propuse la p.2 al Articolului 3 al Proiectului. Ele sună în felul următor:
Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale angajatului şi a cotei lui în fondul de salarizare a unităţii se efectuiază de către angajator.
Criteriile şi normele de evaluare se stabilesc de către angajator cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Aceste propuneri au îa bază şi prevederile ce se conţin în Codul Muncii. în capitolul VI, art. 42 „Participarea salariaţilor la administrarea unităţii” p.2. b. este scris negru pe alb: „solicitarea opiniei reprezentanţilor salariaţilor în problemele ce ţin de drepturile şi interesele colectivului de muncă”. Deci, este clar stipulat, că în problemele de administrare a întreprinderii se cere doar consultarea salariaţilor şi nici de cum stabilirea unor acorduri. Ulterior a fost înaintată încă o propunere, care să avantajeze toate părţile. S-a propus ca criteriile şî normele de evaluare să fie stabilite nu prin consultări sau acorduri, ci în procesul de negociere a contractelor colective de muncă.
Patronatul consideră, câ într-o economie de piaţă preţul se stabileşte liber, între cerere’şi ofertă. Forţa de muncă este un capital uman, iar banii reprezintă un capital financiar. Schimbul între aceste două mărfuri trebuie să se facă în piaţă prin negocieri directe /nu colective/ între deţinătorii forţei de muncă şi deţinătorul capitalului financiar, salariul negociat nefiind mai mic faţă de cel minim garantat de stat, stabilit în conformitate cu Art. 132/1 al Codului Muncii.
Confederaţia Naţională a Patronatului susţine urgentarea adoptării de către Guvern şi Parlament a Proiectului de Lege perntru modificarea şi complectarea unor acte legislative în domeniul salarizării pe principiile economiei de piaţă, ca el să fie aplicat în practică din mumătatea a doua a anului curent, după cum planifică Ministerul Economiei şi Comerţului.
Serviciul de presă al CNPM
