Patronatele – oglindă a mediului de afaceri din ţară
În istoria contemporană moldovenească majoritatea absolută a populaţiei este suficient de documentată despre rolul puterilor executive şi celor legislative în «persoana» Guvernului şi Legislativului, precum şi a celui a «apărătorilor intereselor muncitorilor» în persoana Sindicatelor.
În acelaşi timp, practic nimic sau foarte puţin se cunoaşte despre activitatea asociaţiilor ce au rolul de «căpitani ai businessului»…
…Pe de altă parte, este de recunoscut, că după nivelul de organizare a angajatorilor, Moldova se plasează pe primul loc în spaţiul CSI. Astfel, în ţara noastră deja mai mult de 11 ani îşi desfăşoară activitatea Confederaţia Naţională a Patronatelor din Republica Moldova (CNPRM) – «sindicatul» specific al patronilor.
În paralel, cu actele legislative cu privire la Guvern şi Sindicate, este adoptată şi funcţionează legea cu privire la Patronate.
În pofida acestui fapt, la întrebarea despre rolul, sarcina şi scopul Patronatelor pot răspunde puţini chiar şi din lumea antreprenoriatului.
Din punctul de vedere al funcţionării eficiente a lanţului dintre «puterea executivă-sindicate-asociaţiile patronilor» atât rolul, cât şi locul Patronatelor sunt destul de importante reieşind din fapul că locomotivă a economiei a fost, este şi va fi anume sectorul real.
În ce constă specificul activităţiii Patronatelor şi ce înseamnă «dialog tripartit»?
Aceste şi alte întrebări, Redacţia le-a adresat Directorului Executiv al CNPRM, dl. Adrian Axenti.
DIALOG TRIPARTIT
Semnarea Convenţiei Naţionale Tripartite vizavi de toate problemele cheie ce reglementează politicile fiscale, economice, juridice, precum şi sociale ale Statului cu evidenţa intereselor tuturor părţilor cointeresate a devenit o practică anuală. Această Convenţie stabileşte regulile de joc pentru o perioadă de un an în ceea ce ţine de nivelul minim al plăţilor salariale, condiţiilor de muncă, impozitarea persoanelor fizice şi juridice ş.a.m.d.
Participanţi la acest dialog tripartit sunt cei menţionaţi mai sus – puterea executivă în persoana Guvernului, angajaţii în persoana sindicatelor (în lipsa lor la nivelul local – pot fi şi reprezentanţii colectivului muncitoresc) şi, în final, asociaţiile angajatorilor în persoana Patronatelor.
Problemele discutate de către părţi sunt extrem de importante atât pentru participanţi, cât şi pentru economia ţării, în general. Acestea sunt politicile economice, sociale, fiscale şi juridice ale Statului. De obicei, discuţiile, negocierile şi consultările purtate se finalizează cu încheierea şi contrasemnarea aşa numitului Contract Social – convenţie naţională, semnarea căreia este posibilă doar cu acordul tuturor părţilor. Cu alte cuvinte, în cadrul acestor consultări, părţile efectuează un shimb de opinii şi de sugestii pe mai multe întrebări până nu ajung la o înţelegere. În lipsa acestui consens – consultările nu se încheie.
Din punct de vedere al dezvoltării durabile a economiei, precum şi reieşind din concepţia ziarului nostru, care reflectă activitatea pieţei financiare, cel mai interesant şi important în dialogul dintre sindicate şi Guvern este poziţia Patronatelor – ca organ ce apără interesele comunităţii de business din Moldova.
POZIŢIILE PĂRŢILOR ŞI SPECIFICUL LOR
Guvernul – este unicul participant la dialog cu dreptul de vot decisiv. Sindicatele, precum şi Patronatele au doar dreptul consultativ de vot. Aceştea, fiind participanţi activi la negocieri şi consultări, pot înainta propuneri şi sugestii, iar deciziile definitive sunt luate de puterea executivă.
Sarcina principală a Guvernului este de a păstra «pacea civică» – prin asigurarea populaţiei ţării cu bunuri şi drepturi necesare, precum şi de a menţine condiţii optime pentru dezvoltarea economiei naţionale.
La rândul lor, Sindicatele joacă rolul purtatorului de cuvânt al muncitorilor – «proletariatului» şi apără drepturile sociale ale acestora.
Patronatele, însă, exprimă interesele sectorului real al economiei, adică protejează interesele businessului în contextul dezvoltării durabile a economiei şi ţării în general.
Specificul relaţiilor dintre ele constă în faptul că nici Guvernul, nici Patronatele, spre deosebire de Sindicate, nu-şi pot permite ameninţări cu acţiuni de protest sau declanşări de grevă. Ar fi destul de curios să devenim martori ai unui marş de protest al bancherilor împotriva samovolniciei sindicatelor sau ceva de genul acesta!
Conform practicilor mondiale, executivul este obligat nu numai să ia, cu delicateţe, în seamă recomandările participanţilor la dialog, dar şi să corecteze poziţia sa în funcţie de gradul de importanţă a întrebărilor înaintate spre dezbateri.
La drept vorbind, în decursul ultimilor 11 ani, potrivit Patronatelor, părţile au învăţat destul de bine meseria «de a se asculta» atent unul pe altul şi de a găsi consensul necesar pe marginea majorităţii problemelor discutate (deşi nu întotdeauna lejer). Iscusinţa de a se înţelege în cadrul dialogului tripartit, inclusiv pe marginea întrebărilor extrem de dificile, consimţământul părţilor de a găsi compromis şi chiar uneori de a ceda, reprezintă unul din criteriile de bază a nivelului de dezvoltare a ţării din punct de vedere economic. Cel puţin aşa consideră Patronatele.
PIAŢA DE MUNCĂ
Piaţa muncii este una din întrebările cheie în discuţiile cu sindicatele. La acest subiect, apropo, sunt posibile şi consultări prealabile bilaterale între sindicate şi patronate, deoarece problematica respectivă vizează direct atât interesele angajatorului, cât şi cele ale angajatului.
Discuţiile la acest capitol includ orarul de muncă, dreptul la odihnă, fondul salarial (metodologia şi condiţiile de calculare ale acestuia), fondul social şi cel de pensii s.a.m.d. Deseori, este foarte greu de a ajunge la un numitor comun la acest subiect. Asta se întâmplă din cauza că sindicatele mereu şi univoc insistă asupra majorării salariilor pentru angajaţi. De multe ori, fără a lua în calcul interconexiunea dintre posibilităţile reale ale bugetului de stat, situaţia în sectorul real al economiei şi solicitările revendicate.
Aceste speculări s-au încheiat, nu numai o dată, cu acţiuni de protest de proporţii, transformându-se în tulburări în masă, greve ş.a.
Guvernul, pe de o parte, este la fel cointeresat de majorarea salariilor, dar în primul rând pentru angajaţii din sfera bugetară, fiindcă orice majorare a fondului de retribuţie duce la creşterea defalcărilor la bugetul de stat ca urmare a impozitelor achitate de persoanele fizice şi juridice. Pe de altă parte, fiind în ipostaza de angajator (învăţământ, ocrotire a sănătăţii etc.) calculează foarte scrupulos posibilităţile bugetului pentru astfel de cheltuieli (pentru aceeaşi sferă bugetară) şi nu e întotdeauna capabil să satisfacă cerinţele sindicatelor.
Patronatele, fiind, la fel, cointeresate de majorarea remunerărilor pentru angajaţii lor, nu pot urma orbeşte sloganele populiste, fiindcă orice majorare duce la creşterea substanţială a ponderii fiscale asupra întreprinderii şi, în mod automat, la creşterea preţului de cost al produselor şi serviciilor. Adică, majorând salariile fără a avea o creştere a productivităţii, întreprinderea, de sine stătător, îşi duce activitatea la râpă şi devine astfel necompetitivă faţă de concurenţi. Anume aici se ascunde cel mai acut antagonism între părţi.
De aceea, dezbaterile pe marginea politicii sociale a statului decurg în cel mai dificil mod. Găsirea unei soluţii potrivite pentru toate părţile – e o problemă anuală foarte complicată. Iată aici este extrem de importat rolul atât al Executivului, cât şi al patronatelor. Luarea în consideraţie a intereselor comunităţii de afaceri este o sarcină principală pentru puterea executivă, în opinia Patronatelor.
POLITICA FISCALĂ ŞI CEA ECONOMICĂ
Pe marginea acestor întrebări se poartă un dialog intens şi principial între Patronate şi Guvernul ţării.
Menţionăm: cerinţele insistente ale antreprenorilor s-au soldat cu ultimele iniţiative lansate de conducerea statului: ghilotina 1 şi 2, introducerea cotei zero la impozitul pe profit şi altele. În special, trebuie menţionată adoptarea noului Cod fiscal şi a unui şir de acte normative ce sunt orientate spre crearea unei pieţe civilizate de mărfuri şi servicii în ţară.
Aceste măsuri întreprinse de Guvern au impulsionat semnificativ ieşirea din «umbră», precum şi au contribuit la crearea unei atmosfere de încredere reciprocă între antreprenori şi stat.
Pe de altă parte, Patronatele, în cadrul consultărilor cu Guvernul au anunţat, nu o singură dată, că măsurile întreprinse nu sunt pe deplin suficiente în ceea ce ţine de crearea unui mediu favorabil pentru funcţionarea businessului în Moldova.
Aşadar, Patronatele insistă în continuare asupra lansării unor măsuri de simplificare a procedurilor şi mecanismului de percepere a TVA, a regulilor de contabilitate, precum şi consideră necesar de a diminua la maximum implicarea statului în activitatea comunităţii de afaceri. De asemenea, Patronatele cer în mod insistent stoparea tendinţei nocive de a face «business» pe care o practică instituţiile de stat prin perceperea unor taxe enorme de la agenţii economicii pentru serviciile prestate şi avansează propuneri de simplificare a sistemului de impozitare pentru persoanele fizice.
Toate acestea, conform spuselor directorului executiv al CNPRM, dl. Adrian Axenti, vor uşura substanţial ieşirea din umbră a businessului, vor influenţa direct asupra creşterii vărsărilor la bugetul de stat şi, finalmente, vor permite crearea condiţiilor favorabile ce ar asigura boomul investiţional despre care a menţionat recent Preşedintele ţării, în cadrul unei conferinţe de presă (vezi materialul precedent din ziar).
La moment însă, chiar în condiţiile de îmbunătăţire considerabilă a regulilor de joc, potrivit unui studiu efectuat de Transparency International, ţara nostră se situează pe locul 113 după nivelul de corupţie al aparatului de stat, între Guatemala şi Mozambic (http://rating.rbc.ru/article.shtml?2008/07/18/32027199).
Aceste fapte îngrijorează Patronatele, fiindcă de aceşti indici nemijlocit depinde fluxul de investiţii în sectorul real al economiei ţării.
CADRELE DECID ABSOLUL TOTUL
Convingându-se de importanţa ieşirii totale din umbră a sectorului real al economiei (conform datelor Patronatelor, economia subterană cuprinde în prezent 40-60 la sută din numărul total al întreprinderilor naţionale!), comunitatea de afaceri optează pentru o reformare profundă a sistemului de instruire a cadrelor calificate.
Aceste măsuri, în opinia antreprenorilor, vor contribui substanţial la depăşirea problemelor ce ţin de productivitatea muncii atât în cadrul companiilor, cât şi în sectorul real, în general.
Conform spuselor dl. Axenti, «Moldova are un număr depăşit de economişti, jurişti şi marketologi. Este necesar de a coordona cu angajatorii şi instituţiile de învăţământ mediu, special şi universitar, care este cererea de cadre calificate».
Totodată, «fără participarea conducerii acestor instituţii de învăţământ» susţine dumnealui, «deoarece anume ei sunt incapabili să asigure procesul cuvenit de pregătire a cadrelor noi. Este adevărat, ñă nu este doar vina lor, reieşind din faptul că actuala bază didactică şi tehnologică în majoritatea şcolilor polivalente, colegiilor, precum şi universităţilor nu permite pregătirea specialiştilor pentru activităţi cu echipament sofisticat». În acest context, legătura dintre antreprenori şi Guvern e cu atât mai mult salutabilă.
Patronatele, în persoana angajatorilor concreţi, propun participarea nemijlocită a acestora la procesul de instruire a specialiştilor prin finanţarea parţială sau deplină pe durata studiilor a lucrătorilor potenţiali.
PATRONATE-SINDICATE
Deşi pare straniu, dar patronul este cointeresat în existenţa sindicatului la întreprinderea sa. E limpede, fiindcă este mult mai uşor de a găsi limbă comună cu un colectiv de muncă organizat, decât cu masele haotice ale muncitorilor. O astfel de organizaţie a angajaţilor permite crearea unor condiţii favorabile pentru lucrătorii firmei, diminuează substanţial instabilitatea cadrelor şi permite angajatorului să elaboreze strategii de durată de dezvoltare a companiei, luând în consideraţie interesele tuturor părţilor. Iar pentru angajaţi – aceasta devine o garanţie a stabilităţii, având în vedere protejarea intereselor lor într-o perspectivă îndelungată. Astfel, odată cu micşorarea numărului de probleme importante pentru procesul de muncă, întreprinderea funcţionează mai eficient, iar randamentul fiecărui muncitor este în creştere.
STATISTICA
Există o axiomă: cu cât este mai mare productivitatea muncii, cu atât este mai competitivă economia ţării. Însă, în statisticile noastre acest indice lipseşte definitiv. La fel, ca şi în cazul nivelului minim de existenţă. Este straniu, fiindcă indicii respectivi, conform Patronatelor, «sunt de bază în procesul de negociere a nivelului minim de salarizare, modificării sumelor de scutire personală la calcularea impozitelor pentru persoanele fizice ş.a.»
REZUMAT
Evident, este imposbil de a cuprinde într-un singur articol întregul complex de probleme, întrebări şi sarcini care stau la baza dialogului între Patronate-Sindicate-Guvern. De aceea, vom reveni la acest subiect în numerele viitoare ale ziarului. În special, la problemele legate de Codul Muncii, iniţiativele Patronatelor faţă de introducerea unui impozit unic social şi pe venit, problema creării unei clase medii în societate, precum şi rezultatele preliminare ale consultărilor din acest an dintre Guvern şi Sindicate.
Dumitru Petrenco
