La solicitarea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova (CNPM) a examinat și avizează negativ proiectul de hotărâre de Guvern „Cu privire la modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 06 2002 cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară” cu următoarele argumente:
Aprobarea amendamentelor propuse în proiect vor distruge în viitor sistemul netarifar de salarizare. În esenţă, aprobarea grilei coeficienţilor de multiplicare vine să pună semnul egalităţii între cele doua sisteme de salarizare existente în Republica Moldova. Întreprinderile care la moment aplică sistemul netarifar şi care nu se încadrează în grila propusă vor suferiri costuri substanţiale de reglementare. În opinia CNPM aprobarea unor coeficienţi este neargumentată atât timp cât există prevederea art. 12 alin (4) al Legii salarizării „(4) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real serveşte drept bază pentru diferenţierea salariilor de funcţie/salariilor tarifare în raport cu calificarea, gradul de pregătire profesională şi de competenţă al salariatului, precum şi cu gradul de răspundere pe care îl implică funcţiile/lucrările executate şi cu complexitatea lor.”, prin care angajatorul aplicând sistemul netarifar este deja obligat să diferenţieze salariile în funcţie de criteriile prescrise.
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei excede prevederile Legii Nr. 253 din 17.11.2016 pentru modificarea şi completarea Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, care nu prevede în sine obligativitatea/necesitatea elaborării unor coeficienţi de multiplicare.
Prezenţa unor asemenea coeficienţi pot duce la o situaţie absurdă (în special, dacă MMPSF tinde spre un raport al cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real de minim 60% din salariul mediu pe economie) în care pentru o anumită categorie de salariaţi acest cuantum va fi mai mare ca salariul mediu pe economie.
Abordarea propusă de MMPSF adânceşte problema existentă de nonconformitate constituţională, prin care în Republica Moldova trebuie să existe o singură plată salarială minimă la nivel naţional (indiferent de denumirea acesteia).
În opinia noastră Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei nu trebuie să deţină competenţe în stabilirea cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real. Această prerogativă trebuia să revină iarăşi partenerilor sociali încă din 2015 (a se vedea în acest sens Hotărârea Guvernului Nr. 477 din 28.06.2011 pentru aprobarea Planului de acţiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor „în plic” şi „muncii la negru”, punctul 3.7).
Proiectul abundă în norme primare caracteristice legilor cea ce contravine art. 14 alin (1), al Legii Nr. 235 din 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementarea activităţii de întreprinzător prun care „(1) Normele materiale şi procedurale de iniţiere, desfăşurare şi lichidare a afacerii, precum şi de control asupra afacerii, se stabilesc prin legi.”. Suplimentar atenţionăm insistent Ministerul, că în baza aceleaşi Legi MMPSF este obligată să elaboreze Analiza impactului de reglementare şi să-l prezinte Grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător.
Reamintim că problema plăţii „salariilor în plic” este în vizorul direct al Guvernului, care intenţionează să abordeze comprehensiv dimensiunea fiscală şi cea monetară a acestui fenomen. Există o probabilitate înaltă că după implementarea reformelor menţionate să numai fie necesară intervenţia propusă de MMPSF.
