Confederația Națională a Patronatului și-a propus analiza prin prisma aplicabilității a Legii nr. 367/2022 cu privire la serviciile alternative de îngrijire a copiilor, aprobată la 29 decembrie 2022 și care va intra în vigoare în luna mai curent. Urmare a examinării acestui proiect au fost identificate mai multe lacune, care, în viziunea CNPM, ar duce la dificultăți în aplicare sau interpretări.
- La art. 5 alin. (2) din lege, este prevăzut că în cazul serviciilor alternative de îngrijire a copiilor organizate de angajator la locul de muncă, angajatorul va suporta toate cheltuielile aferente din mijloacele proprii ale unității. Considerăm că trebuie permisă și contribuția părinților, nu ca o obligație, dar ca un drept.
- Articolul 6 alin. (1) din lege, prevede că, Prestatori de servicii pot fi persoanele juridice – în cazul serviciilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a). Considerăm că prestator de servicii poate fi atât angajatorul nemijlocit, un alt agent economic specializat care organizează servicii de îngrijire a copiilor în spațiul oferit de întreprinderea de bază, cât și o persoană fizică care prestează servicii în spațiul oferit de întreprinderea de bază.
- Articolul 7 alin. (4) din lege prevede că în cazul serviciilor alternative de îngrijire a copiilor organizate de către angajator la locul de muncă, de respectarea cadrului normativ în domeniul protecției copilului și a legislației specifice domeniului său de activitate este responsabil angajatorul. Considerăm că angajatorul este responsabil de organizarea serviciilor și punerea la dispoziție spațiu necesar, iar partea ce ține de respectarea cadrului normativ în domeniul protecției copilului trebuie împărțită cu îngrijitorul.
- La art. 15 alin. (2) lit c) din lege, este prevăzută fișa medicală individuală cu rezultatele examenelor medicale şi cele de laborator în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare aprobate de Ministerul Sănătății. Totodată, potrivit unnor proiecte de acte normative, fișa medical individuală urmează să dispară ca document.
- Articolul 7 alin. (2) din lege, prevede notificarea Agenției Naționale pentru Sănătate Publică referitor la înființarea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor. Totodată, prin art. 10 alin. (2) lit. b) și alin. (5) și (6) din lege, noțiunea de ”notificare” este denaturată prin faptul că ANSP poate accepta sau refuza notificarea.
- Articolul 10 alin. (9) din lege prevede că, înregistrarea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor este supusă taxei de stat aprobate de Guvern. Considerăm că taxa de stat va crea un impediment la aplicarea acestei legi.
- La art. 11 din lege sunt descrise condițiile de contractare ale îngrijitorului/ îngrijitoarei, acestea sunt fie prin contract individual de muncă, fie prin contract de prestări servicii. Considerăm că este necesar de clarificat în care cazuri se va încheia contract individual de muncă și în care cazuri contract de prestări servicii, mai ales că, potrivit prevederilor art. 34 din Codul Civil, persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege. De asemenea, conținutul, structura și forma contractului individual de muncă este prevăzut la art. 49 din Codul Muncii și în Convenția colectivă nivel național nr. 4/2005.
- La art. 13 alin. (2) din lege prevede că, în cazul în care îngrijitorul/îngrijitoarea a absolvit un curs/program de formare inițială și/sau continuă organizat de către un furnizor de formare profesională acreditat în alt stat, actul care confirmă instruirea respectivă este supus procedurii de recunoaștere și/sau echivalare a actelor de studii sau calificărilor obținute potrivit procedurilor stabilite de Ministerul Educației și Cercetării. Considerăm că norma dată nu descrie clar modul și termenii de echivalare a actelor de studii, iar normele materiale și procedural, considerăm că trebuie să se regăsească în lege, iar actul normative subordonat legii trebuie să prevadă doar mecanismul de punere în aplicare.
- La art. 15 alin. (2) din lege, documentele care urmează a fi prezentate, considerăm că s-a avut în vedere, copiile documentelor și nu documentele propriu-zise.
- Articolul 18 lit. c) din lege prevede că, îngrijitorul/îngrijitoarea are dreptul să stabilească plata pentru serviciile prestate în funcție de complexitatea lor și de calificarea sa profesională, cee ace contravine prevederilor art. 26 alin. (1) din aceeași lege, care prevede că, cuantumul remunerației pentru serviciile alternative de îngrijire a copiilor se negociază individual de către îngrijitor/îngrijitoare și contractor. Totodată, contravine prevederilor Codului muncii, care prevede că salariul se negociază de părți. Referitor la art. 26 alin. (2) din lege, ” Cuantumul remunerației pentru o oră de activitate a îngrijitorului/îngrijitoarei nu poate fi mai mic decât salariul minim stabilit de Guvern pentru atribuțiile prevăzute la art.17 alin. (1).” Nu este clar care este salariul minim stabilit de Guvern pentru atribuțiile prevăzute la art.17 alin. (1).
- 27 alin. (1) din lege prevede că activitatea îngrijitorului/îngrijitoarei implică o evidență financiară corespunzătoare în funcție de tipul serviciului alternativ de îngrijire a copiilor prestart, pe când Legea cu privire la patenta de întreprinzător nu prevede o evidență financiară.
De asemenea, în textul legii se regăsesc norme care sunt deja prevăzute în legi speciale, iar repetarea acestora nu este necesară.
Totodată menționăm că proiectul de lege nu a fost discutat în cadrul Grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activității de întreprinzător, fapt ce și-a lăsat amprenta în calitatea actului normativ.
