Concediul de odihnă anual – se anulează (sting) sau nu zilele nefolosite?

174

La 01 aprilie 2024 a intrat în vigoare Legea nr. 47/2024 care amendează art. 118 din Codul muncii.

Art. 118 alin. (41) din Codul muncii. ”În cazul în care salariatul, din motive întemeiate, confirmate documentar, nu își poate folosi concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic corespunzător, cu acordul salariatului în cauză, angajatorul este obligat să-i acorde acestuia concediul de odihnă nefolosit în decurs de doi ani, începând cu anul următor celui în care i s-a acordat dreptul la concediul de odihnă anual.

La finele fiecărui an calendaristic, angajatorul informează salariatul, în formă scrisă pe suport de hârtie sau în formă electronică, despre numărul zilelor de concediu de odihnă anual acumulate/nefolosite, termenul de expirare a acestora și dispune utilizarea zilelor de concediu de odihnă anual acumulate/nefolosite de către salariat, conform programării stabilite de comun acord. Refuzul neîntemeiat al salariatului privind utilizarea zilelor acumulate/nefolosite din concediul de odihnă anual, conform programării stabilite, este nul.”

Analizând norma juridică invocată, constatăm că aceasta nu prevede expres că zilele de concediu de odihnă anual nefolosite de către salariat, se pierd (se sting) dacă nu sunt utilizate timp de doi ani.

Totodată, nu este clar care sunt cazurile, care sunt motivele întemeiate și prin ce documente ar putea fi confirmate situațiile când salariatul nu își poate folosi concediul de odihnă anual.

Mai mult ca atât, norma juridică prevăzută la art. 118 alin. (41) contravine prevederilor alin. (3) din același articol, care  stipulează că în cazul în care acordarea integrală a concediului de odihnă anual salariatului nu este posibilă, în anul de muncă curent, salariatului i se vor acorda cel puțin 14 zile calendaristice din contul concediului de odihnă anual, partea rămasă fiindu-i acordată pînă la sfîrșitul anului următor.

De asemenea, nu este clar ce se întâmplă în cazul în care nu a fost acordat concediu timp de doi ani. Legea nu prevede asemenea situații, dar ele pot exista (Ex. Salariatul se află în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 sau 4 ani; Salariatul are contractul de muncă suspendat, deține o funcție electivă ș.a.).

Având în vedere cele descrise supra și ținând cont și analizând prevederile art. 112, art. 113, art. 118 și art. 119 (În caz de suspendare (art.76 lit.e) şi m), art.77 lit.d) şi e) şi art.78 alin.(1) lit.a) şi d)) sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.) din Codul muncii, considerăm că normele Codului nu prevăd stingerea (anularea) zilelor de concediu de odihnă anual nefolosite, cu atât mai mult a indemnizației de concediu.