Moldova, Chisinau
str. Grigore Vieru 22/1
tel.: +373 22 22-23-01
tel/fax: +373 22 22-42-44
În istoria contemporană moldovenească majoritatea absolută a
populaţiei este suficient de documentată despre rolul puterilor executive
şi celor legislative în «persoana» Guvernului şi Legislativului, precum şi
a celui a «apărătorilor intereselor muncitorilor» în persoana
Sindicatelor.
În acelaşi timp, practic nimic sau foarte puţin se cunoaşte
despre activitatea asociaţiilor ce au rolul de «căpitani ai
businessului»...
...Pe de altă parte, este de recunoscut, că după nivelul de
organizare a angajatorilor, Moldova se plasează pe primul loc în spaţiul
CSI. Astfel, în ţara noastră deja mai mult de 11 ani îşi desfăşoară
activitatea Confederaţia Naţională a Patronatelor din Republica Moldova
(CNPRM) - «sindicatul» specific al patronilor.
În paralel, cu actele legislative cu privire la Guvern şi
Sindicate, este adoptată şi funcţionează legea cu privire la
Patronate.
În pofida acestui fapt, la întrebarea despre rolul, sarcina şi
scopul Patronatelor pot răspunde puţini chiar şi din lumea
antreprenoriatului.
Din punctul de vedere al funcţionării eficiente a lanţului
dintre «puterea executivă-sindicate-asociaţiile patronilor» atât rolul,
cât şi locul Patronatelor sunt destul de importante reieşind din fapul că
locomotivă a economiei a fost, este şi va fi anume sectorul
real.
În ce constă specificul activităţiii Patronatelor şi ce
înseamnă «dialog tripartit»?
Aceste şi alte întrebări, Redacţia le-a adresat Directorului
Executiv al CNPRM, dl. Adrian Axenti.
Semnarea Convenţiei Naţionale Tripartite vizavi de toate problemele
cheie ce reglementează politicile fiscale, economice, juridice, precum şi
sociale ale Statului cu evidenţa intereselor tuturor părţilor cointeresate
a devenit o practică anuală. Această Convenţie stabileşte regulile de joc
pentru o perioadă de un an în ceea ce ţine de nivelul minim al plăţilor
salariale, condiţiilor de muncă, impozitarea persoanelor fizice şi
juridice ş.a.m.d.
Participanţi la acest dialog tripartit sunt cei menţionaţi mai sus -
puterea executivă în persoana Guvernului, angajaţii în persoana
sindicatelor (în lipsa lor la nivelul local - pot fi şi reprezentanţii
colectivului muncitoresc) şi, în final, asociaţiile angajatorilor în
persoana Patronatelor.
Problemele discutate de către părţi sunt extrem de importante atât
pentru participanţi, cât şi pentru economia ţării, în general. Acestea
sunt politicile economice, sociale, fiscale şi juridice ale Statului. De
obicei, discuţiile, negocierile şi consultările purtate se finalizează cu
încheierea şi contrasemnarea aşa numitului Contract Social - convenţie
naţională, semnarea căreia este posibilă doar cu acordul tuturor părţilor.
Cu alte cuvinte, în cadrul acestor consultări, părţile efectuează un shimb
de opinii şi de sugestii pe mai multe întrebări până nu ajung la o
înţelegere. În lipsa acestui consens - consultările nu se încheie.
Din punct de vedere al dezvoltării durabile a economiei, precum şi
reieşind din concepţia ziarului nostru, care reflectă activitatea pieţei
financiare, cel mai interesant şi important în dialogul dintre sindicate
şi Guvern este poziţia Patronatelor - ca organ ce apără interesele
comunităţii de business din Moldova.
Guvernul - este unicul participant la dialog cu dreptul de vot decisiv.
Sindicatele, precum şi Patronatele au doar dreptul consultativ de vot.
Aceştea, fiind participanţi activi la negocieri şi consultări, pot înainta
propuneri şi sugestii, iar deciziile definitive sunt luate de puterea
executivă.
Sarcina principală a Guvernului este de a păstra «pacea civică» - prin
asigurarea populaţiei ţării cu bunuri şi drepturi necesare, precum şi de a
menţine condiţii optime pentru dezvoltarea economiei naţionale.
La rândul lor, Sindicatele joacă rolul purtatorului de cuvânt al
muncitorilor - «proletariatului» şi apără drepturile sociale ale
acestora.
Patronatele, însă, exprimă interesele sectorului real al economiei,
adică protejează interesele businessului în contextul dezvoltării durabile
a economiei şi ţării în general.
Specificul relaţiilor dintre ele constă în faptul că nici Guvernul,
nici Patronatele, spre deosebire de Sindicate, nu-şi pot permite
ameninţări cu acţiuni de protest sau declanşări de grevă. Ar fi destul de
curios să devenim martori ai unui marş de protest al bancherilor împotriva
samovolniciei sindicatelor sau ceva de genul acesta!
Conform practicilor mondiale, executivul este obligat nu numai să ia,
cu delicateţe, în seamă recomandările participanţilor la dialog, dar şi să
corecteze poziţia sa în funcţie de gradul de importanţă a întrebărilor
înaintate spre dezbateri.
La drept vorbind, în decursul ultimilor 11 ani, potrivit Patronatelor,
părţile au învăţat destul de bine meseria «de a se asculta» atent unul pe
altul şi de a găsi consensul necesar pe marginea majorităţii problemelor
discutate (deşi nu întotdeauna lejer). Iscusinţa de a se înţelege în
cadrul dialogului tripartit, inclusiv pe marginea întrebărilor extrem de
dificile, consimţământul părţilor de a găsi compromis şi chiar uneori de a
ceda, reprezintă unul din criteriile de bază a nivelului de dezvoltare a
ţării din punct de vedere economic. Cel puţin aşa consideră
Patronatele.
Piaţa muncii este una din întrebările cheie în discuţiile cu
sindicatele. La acest subiect, apropo, sunt posibile şi consultări
prealabile bilaterale între sindicate şi patronate, deoarece problematica
respectivă vizează direct atât interesele angajatorului, cât şi cele ale
angajatului.
Discuţiile la acest capitol includ orarul de muncă, dreptul la odihnă,
fondul salarial (metodologia şi condiţiile de calculare ale acestuia),
fondul social şi cel de pensii s.a.m.d. Deseori, este foarte greu de a
ajunge la un numitor comun la acest subiect. Asta se întâmplă din cauza că
sindicatele mereu şi univoc insistă asupra majorării salariilor pentru
angajaţi. De multe ori, fără a lua în calcul interconexiunea dintre
posibilităţile reale ale bugetului de stat, situaţia în sectorul real al
economiei şi solicitările revendicate.
Aceste speculări s-au încheiat, nu numai o dată, cu acţiuni de protest
de proporţii, transformându-se în tulburări în masă, greve ş.a.
Guvernul, pe de o parte, este la fel cointeresat de majorarea
salariilor, dar în primul rând pentru angajaţii din sfera bugetară,
fiindcă orice majorare a fondului de retribuţie duce la creşterea
defalcărilor la bugetul de stat ca urmare a impozitelor achitate de
persoanele fizice şi juridice. Pe de altă parte, fiind în ipostaza de
angajator (învăţământ, ocrotire a sănătăţii etc.) calculează foarte
scrupulos posibilităţile bugetului pentru astfel de cheltuieli (pentru
aceeaşi sferă bugetară) şi nu e întotdeauna capabil să satisfacă cerinţele
sindicatelor.
Patronatele, fiind, la fel, cointeresate de majorarea remunerărilor
pentru angajaţii lor, nu pot urma orbeşte sloganele populiste, fiindcă
orice majorare duce la creşterea substanţială a ponderii fiscale asupra
întreprinderii şi, în mod automat, la creşterea preţului de cost al
produselor şi serviciilor. Adică, majorând salariile fără a avea o
creştere a productivităţii, întreprinderea, de sine stătător, îşi duce
activitatea la râpă şi devine astfel necompetitivă faţă de concurenţi.
Anume aici se ascunde cel mai acut antagonism între părţi.
De aceea, dezbaterile pe marginea politicii sociale a statului decurg
în cel mai dificil mod. Găsirea unei soluţii potrivite pentru toate
părţile - e o problemă anuală foarte complicată. Iată aici este extrem de
importat rolul atât al Executivului, cât şi al patronatelor. Luarea în
consideraţie a intereselor comunităţii de afaceri este o sarcină
principală pentru puterea executivă, în opinia Patronatelor.
Pe marginea acestor întrebări se poartă un dialog intens şi principial
între Patronate şi Guvernul ţării.
Menţionăm: cerinţele insistente ale antreprenorilor s-au soldat cu
ultimele iniţiative lansate de conducerea statului: ghilotina 1 şi 2,
introducerea cotei zero la impozitul pe profit şi altele. În special,
trebuie menţionată adoptarea noului Cod fiscal şi a unui şir de acte
normative ce sunt orientate spre crearea unei pieţe civilizate de mărfuri
şi servicii în ţară.
Aceste măsuri întreprinse de Guvern au impulsionat semnificativ ieşirea
din «umbră», precum şi au contribuit la crearea unei atmosfere de
încredere reciprocă între antreprenori şi stat.
Pe de altă parte, Patronatele, în cadrul consultărilor cu Guvernul au
anunţat, nu o singură dată, că măsurile întreprinse nu sunt pe deplin
suficiente în ceea ce ţine de crearea unui mediu favorabil pentru
funcţionarea businessului în Moldova.
Aşadar, Patronatele insistă în continuare asupra lansării unor măsuri
de simplificare a procedurilor şi mecanismului de percepere a TVA, a
regulilor de contabilitate, precum şi consideră necesar de a diminua la
maximum implicarea statului în activitatea comunităţii de afaceri. De
asemenea, Patronatele cer în mod insistent stoparea tendinţei nocive de a
face «business» pe care o practică instituţiile de stat prin perceperea
unor taxe enorme de la agenţii economicii pentru serviciile prestate şi
avansează propuneri de simplificare a sistemului de impozitare pentru
persoanele fizice.
Toate acestea, conform spuselor directorului executiv al CNPRM, dl.
Adrian Axenti, vor uşura substanţial ieşirea din umbră a businessului, vor
influenţa direct asupra creşterii vărsărilor la bugetul de stat şi,
finalmente, vor permite crearea condiţiilor favorabile ce ar asigura
boomul investiţional despre care a menţionat recent Preşedintele ţării, în
cadrul unei conferinţe de presă (vezi materialul precedent din
ziar).
La moment însă, chiar în condiţiile de îmbunătăţire considerabilă a
regulilor de joc, potrivit unui studiu efectuat de Transparency
International, ţara nostră se situează pe locul 113 după nivelul de
corupţie al aparatului de stat, între Guatemala şi Mozambic
(http://rating.rbc.ru/article.shtml?2008/07/18/32027199).
Aceste fapte îngrijorează Patronatele, fiindcă de aceşti indici
nemijlocit depinde fluxul de investiţii în sectorul real al economiei
ţării.
Convingându-se de importanţa ieşirii totale din umbră a sectorului real
al economiei (conform datelor Patronatelor, economia subterană cuprinde în
prezent 40-60 la sută din numărul total al întreprinderilor naţionale!),
comunitatea de afaceri optează pentru o reformare profundă a sistemului de
instruire a cadrelor calificate.
Aceste măsuri, în opinia antreprenorilor, vor contribui substanţial la
depăşirea problemelor ce ţin de productivitatea muncii atât în cadrul
companiilor, cât şi în sectorul real, în general.
Conform spuselor dl. Axenti, «Moldova are un număr depăşit de
economişti, jurişti şi marketologi. Este necesar de a coordona cu
angajatorii şi instituţiile de învăţământ mediu, special şi universitar,
care este cererea de cadre calificate».
Totodată, «fără participarea
conducerii acestor instituţii de învăţământ» susţine dumnealui, «deoarece
anume ei sunt incapabili să asigure procesul cuvenit de pregătire a
cadrelor noi. Este adevărat, ñă nu este doar vina lor, reieşind din faptul
că actuala bază didactică şi tehnologică în majoritatea şcolilor
polivalente, colegiilor, precum şi universităţilor nu permite pregătirea
specialiştilor pentru activităţi cu echipament sofisticat». În acest
context, legătura dintre antreprenori şi Guvern e cu atât mai mult
salutabilă.
Patronatele, în persoana angajatorilor concreţi, propun participarea
nemijlocită a acestora la procesul de instruire a specialiştilor prin
finanţarea parţială sau deplină pe durata studiilor a lucrătorilor
potenţiali.
Deşi pare straniu, dar patronul este cointeresat în existenţa sindicatului la întreprinderea sa. E limpede, fiindcă este mult mai uşor de a găsi limbă comună cu un colectiv de muncă organizat, decât cu masele haotice ale muncitorilor. O astfel de organizaţie a angajaţilor permite crearea unor condiţii favorabile pentru lucrătorii firmei, diminuează substanţial instabilitatea cadrelor şi permite angajatorului să elaboreze strategii de durată de dezvoltare a companiei, luând în consideraţie interesele tuturor părţilor. Iar pentru angajaţi - aceasta devine o garanţie a stabilităţii, având în vedere protejarea intereselor lor într-o perspectivă îndelungată. Astfel, odată cu micşorarea numărului de probleme importante pentru procesul de muncă, întreprinderea funcţionează mai eficient, iar randamentul fiecărui muncitor este în creştere.
Există o axiomă: cu cât este mai mare productivitatea muncii, cu atât este mai competitivă economia ţării. Însă, în statisticile noastre acest indice lipseşte definitiv. La fel, ca şi în cazul nivelului minim de existenţă. Este straniu, fiindcă indicii respectivi, conform Patronatelor, «sunt de bază în procesul de negociere a nivelului minim de salarizare, modificării sumelor de scutire personală la calcularea impozitelor pentru persoanele fizice ş.a.»
Evident, este imposbil de a cuprinde într-un singur articol întregul complex de probleme, întrebări şi sarcini care stau la baza dialogului între Patronate-Sindicate-Guvern. De aceea, vom reveni la acest subiect în numerele viitoare ale ziarului. În special, la problemele legate de Codul Muncii, iniţiativele Patronatelor faţă de introducerea unui impozit unic social şi pe venit, problema creării unei clase medii în societate, precum şi rezultatele preliminare ale consultărilor din acest an dintre Guvern şi Sindicate.
Dumitru Petrenco